Accident la mina de pe Dealul Crucii (Kereszthegy)

Știai că în vara anului 1905, liniștea orașului a fost spulberată de strigătele disperate ale oamenilor care alergau după doctori?

Un accident dramatic a blocat 35 de mineri în galeria Lobkowitz de la mina Dealul Crucii (Kereszthegy). Ce a urmat a fost o cursă contracronometru pentru salvarea vieților lor, direct la gura puțului!

Am tradus și adaptat pentru voi articolul din ziarul vremii (Nagybánya és Vidéke), chiar așa cum a fost el trăit de băimăreni:

Astăzi la prânz, liniștea orașului a fost spulberată de o mare panică. Tineri, femei și flăcăi alergau disperați pe străzi strigând după doctori, căci la mina de pe Dealul Crucii se întâmplase un grav accident.

La gura minei și-au făcut rapid apariția medicii orașului și din împrejurimi: dr. Nagy János (medicul orașului), dr. Kádár (sosit chiar atunci de la Ferneziu), dr. Lovrich (medicul-șef al districtului), dr. Herczinger (medicul-șef al orașului) și dr. Erdődy Gusztáv (medic militar de corp, aflat temporar în localitate).

Nenorocirea s-a petrecut astfel: la finalul schimbului, echipa formată din mecanici, fochiști, transportatori și ceilalți lucrători care obișnuiau să iasă ultimii din mină – aproximativ 35 de suflete – a fost surprinsă în galeria principală de un nor dens și înecăcios de fum. Din cauza căldurii deosebit de mari, presiunea aerului s-a modificat dramatic, iar fumul de cărbune generat de mașina cu aburi a puțului nu a mai fost evacuat spre exterior, ci a fost refulat în totalitate în galeria inferioară Lobkowitz.

Cu cât oamenii încercau să se apropie de ieșire, cu atât fumul devenea mai des, ușa de acces fiind închisă. La doar câteva sute de metri de poarta principală, mulți au căzut la pământ secerați și leșinați; până și calul cărăușului Andron s-a prăbușit.

În acel moment s-a dat alarma cu clopotul către suprafață. Paznicul l-a înștiințat imediat pe inginerul-șef Bertalan Miklós, care a luat măsuri pe loc: a preluat comanda operațiunilor de salvare și a coborât el însuși în adâncuri. De acolo, minerii au fost scoși la suprafață mai mult inconștienți și au fost așezați pe iarbă, unde medicii le-au acordat primul ajutor și au început manevrele de resuscitare. Eforturile lor au dat roade și au reușit să-i salveze pe toți, până la ultimul! Deși câțiva erau încă slăbiți, toți au putut pleca acasă pe propriile picioare.

În starea cea mai gravă s-au aflat mașiniștii/subofițerii Matyasovszky Márton, Nyikita și Tepelága József, îngrijirea lor medicală durând aproape două ore. Inginerul-șef Bertalan, care a condus salvarea cu o dăruire și un curaj exemplar, s-a intoxicat și el grav cu gaz de cărbune.

Marele noroc din această nenorocire a fost că fumul nu a coborât și mai mult în adâncul galeriilor în momentul în care întregul schimb de muncitori se afla jos.

Merită menționat și faptul că, în cursul dimineții, consilierul ministerial Harácsek László coborâse în mină alături de câțiva însoțitori, însă a găsit aerul atât de viciat încât a preferat să iasă repede la suprafață. La scurt timp după plecarea sa s-a produs accidentul ai cărui protagoniști sunt, slavă Domnului, teferi în mijlocul familiilor lor – niciunul n-a avut nevoie de spitalizare. Dar lucrurile s-ar fi putut termina tragic, iar astăzi o jale adâncă s-ar fi așternut peste orașul nostru.

„Noroc bun sus, noroc bun jos, așa-i viața de miner!”