Astăzi, la fix 70 de ani de la intervenția brutală a sovieticilor împotriva Revoluției ungare din 1956, statul vecin face un pas uriaș și absolut necesar pentru curățirea morală a societății: publică numele a peste 50.000 de foști agenți, informatori și colaboratori ai odioasei poliții politice comuniste (AVO).
Vorbim despre o rețea uriașă de 50.000 – 60.000 de dosare din perioada 1956-1989 și arhive scanate care devin, de astăzi, accesibile publicului larg, putând fi consultate direct online. Aceasta înseamnă o confruntare reală, frontală, cu un trecut dictatorial pe care mulți ar vrea să îl țină îngropat.
Există, firește, o nuanță corectă pentru rigoarea istorică: nu toate rapoartele operative vor putea fi descărcate integral din prima zi, iar simpla menționare a unui nume într-o evidență nu echivalează automat cu o colaborare efectivă, dovedită. Este nevoie de cercetare, dar ușa secretomaniei a fost deschisă definitiv.
Pentru noi, în România, acest moment istoric ridică o întrebare extrem de dureroasă: cât de complete și accesibile sunt astăzi, în realitate, arhivele fostei Securități?
În ce măsură modelul maghiar de digitalizare și deschidere asumată diferă de procedurile lente, adesea îngreunate birocratic, ale CNSAS-ului nostru? Noi când vom avea curajul să ne expunem complet turnătorii și sistemul care a distrus sute de mii de destine?
Fără adevăr rostit până la capăt și fără transparență totală, rănile dictaturii nu se pot vindeca. Un stat democratic și european nu își poate proteja la nesfârșit foștii opresori!
Întreaga arhivă disponibilă AICI
Leave a Reply